Cred că este mai mult o stare de şoc, adrenalina ce ne împiedică să reacţionăm imediat la ce se întâmplă. Spunem cu toţi: „nu am nimic, sunt ok”. Dar uşor, uşor, adrenalina dispare, sufletul se dezmorţeşte şi toate sentimentele încep să iasă la iveală. Îţi aduci aminte de melodia voastră, de primul „te iubesc”, de plimbările voastre şi de prima voastră seară împreună. Ţi se opreşte respiraţia, simţi că te sufoci atunci când amintirile încep să dea năvala peste tine. Tresari de fiecare dată când sună telefonul, crezând că poate este ea. O vezi în toate persoanele de pe stradă şi înnebuneşti doar la gândul că ar putea să ţină pe cineva în braţe aşa cum te ţinea odinioară pe tine.
Dar după ce trec aceste sentimente dureroase cred că importantă este analiza la rece a relaţiei voastre, ce a fost bun, ce a fost rău. Nu te învinovăţi pe tine sau pe el căci e fără rost. Uită de întrebările ce nu au răspuns şi mergi mai departe. De multe ori când am suferit din dragoste mă gândeam: niciodată nu voi mai fi fericit, nu voi mai râde, nu voi mai iubi. Fals, fals, fals! Am avut la fel ca toată lumea despărţiri dureroase, însă am trecut cu bine peste ele .Fiecare despărţire m-a făcut mai puternic, m-a ajutat să mă cunosc mai bine .
Se spune că de obicei femeile sunt cele analitice, cele care analizează fiecare gest, fiecare vorbă şi care rămân cu cele mai multe întrebări după o despărţire. Noi ne facem de obicei scenarii: de ce nu a mers, cu ce am greşit, ce puteam evita şi multe altele. Suntem pasivi, care lasă totul să curgă de la sine, nu avem nevoie de răspunsuri şi nu punem întrebări.
Cu toţii am suferit din dragoste, am avut relaţii care nu au mers, iubiri ce ne-au dezamăgit. Sunt sigur că ştiţi golul acela imens, sentimentul de deznădejde şi multele întrebări ce apar după. Nici nu trebuie să mai spun că aceste sentimente apar atunci când chiar ai iubit cu adevărat pe cineva şi când aţi adunat amintiri, planuri şi speranţe ce până la urmă s-au spulberat. Dar fără grijă, totul trece. Ştiu că majoritatea persoanelor după ce termină o relaţie simt aşa un sentiment de libertate, simt că pot face tot ce vor, îşi fac planuri peste planuri şi poate au chiar un sentiment de beatitudine.
Cred că este mai mult o stare de şoc, adrenalina ce ne împiedică să reacţionăm imediat la ce se întâmplă. Spunem cu toţi: „nu am nimic, sunt ok”. Dar uşor, uşor, adrenalina dispare, sufletul se dezmorţeşte şi toate sentimentele încep să iasă la iveală. Îţi aduci aminte de melodia voastră, de primul „te iubesc”, de plimbările voastre şi de prima voastră seară împreună. Ţi se opreşte respiraţia, simţi că te sufoci atunci când amintirile încep să dea năvala peste tine. Tresari de fiecare dată când sună telefonul, crezând că poate este ea. O vezi în toate persoanele de pe stradă şi înnebuneşti doar la gândul că ar putea să ţină pe cineva în braţe aşa cum te ţinea odinioară pe tine.
Dar după ce trec aceste sentimente dureroase cred că importantă este analiza la rece a relaţiei voastre, ce a fost bun, ce a fost rău. Nu te învinovăţi pe tine sau pe el căci e fără rost. Uită de întrebările ce nu au răspuns şi mergi mai departe. De multe ori când am suferit din dragoste mă gândeam: niciodată nu voi mai fi fericit, nu voi mai râde, nu voi mai iubi. Fals, fals, fals! Am avut la fel ca toată lumea despărţiri dureroase, însă am trecut cu bine peste ele .Fiecare despărţire m-a făcut mai puternic, m-a ajutat să mă cunosc mai bine .
Se spune că de obicei femeile sunt cele analitice, cele care analizează fiecare gest, fiecare vorbă şi care rămân cu cele mai multe întrebări după o despărţire. Noi ne facem de obicei scenarii: de ce nu a mers, cu ce am greşit, ce puteam evita şi multe altele. Suntem pasivi, care lasă totul să curgă de la sine, nu avem nevoie de răspunsuri şi nu punem întrebări.
Cred că este mai mult o stare de şoc, adrenalina ce ne împiedică să reacţionăm imediat la ce se întâmplă. Spunem cu toţi: „nu am nimic, sunt ok”. Dar uşor, uşor, adrenalina dispare, sufletul se dezmorţeşte şi toate sentimentele încep să iasă la iveală. Îţi aduci aminte de melodia voastră, de primul „te iubesc”, de plimbările voastre şi de prima voastră seară împreună. Ţi se opreşte respiraţia, simţi că te sufoci atunci când amintirile încep să dea năvala peste tine. Tresari de fiecare dată când sună telefonul, crezând că poate este ea. O vezi în toate persoanele de pe stradă şi înnebuneşti doar la gândul că ar putea să ţină pe cineva în braţe aşa cum te ţinea odinioară pe tine.
Dar după ce trec aceste sentimente dureroase cred că importantă este analiza la rece a relaţiei voastre, ce a fost bun, ce a fost rău. Nu te învinovăţi pe tine sau pe el căci e fără rost. Uită de întrebările ce nu au răspuns şi mergi mai departe. De multe ori când am suferit din dragoste mă gândeam: niciodată nu voi mai fi fericit, nu voi mai râde, nu voi mai iubi. Fals, fals, fals! Am avut la fel ca toată lumea despărţiri dureroase, însă am trecut cu bine peste ele .Fiecare despărţire m-a făcut mai puternic, m-a ajutat să mă cunosc mai bine .
Se spune că de obicei femeile sunt cele analitice, cele care analizează fiecare gest, fiecare vorbă şi care rămân cu cele mai multe întrebări după o despărţire. Noi ne facem de obicei scenarii: de ce nu a mers, cu ce am greşit, ce puteam evita şi multe altele. Suntem pasivi, care lasă totul să curgă de la sine, nu avem nevoie de răspunsuri şi nu punem întrebări.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu